laborator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Laboratorium, fr. laboratoire)

1. local, încăpere cu aparatură specială pentru cercetări științifice, experiențe, lucrări fotografice etc.
2. (fig.) șantier de creație.

autolaborator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + laborator)

1. laborator instalat pe un autovehicul; laborator mobil, laborator transportabil.

avion-laborator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din avion + laborator)

1. avion amenajat ca laborator.

cameră-laborator

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din cameră + laborator)

1. cameră în care este instalat un laborator.

casă-laborator

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din casă + laborator)

1. casă în care se fac lucrări practice, care servește drept laborator.

clasă-laborator

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din clasă + laborator)

1. clasă în care este amenajat un laborator.

fotolaborator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (foto- + laborator)

1. laborator în care se realizează operații precum developarea filmelor sau imprimarea fotografiilor pe hârtie fotografică, folosind echipamente automatizate sau tradiționale; laborator fotografic.

asistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. assistant, germ. Assistent)

1. adj. prezent, de față (la ceva).
2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.
3. ~ universitar = grad didactic în învățământul superior, intermediar între preparator și lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.

autolaborator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + laborator)

1. laborator instalat pe un autovehicul; laborator mobil, laborator transportabil.

balon 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballon)

1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai ușor decât aerul, la care este atașată o nacelă.
2. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a face glume pe seama cuiva.
3. bășică de cauciuc foarte subțire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii.
4. minge (de fotbal, de baschet etc.).
5. (mar.) velă triunghiulară la ambarcațiile de regate.
6. înveliș transparent sau translucid, etanș, care închide corpul luminos al unei lămpi electrice, al unui tub electronic etc.
7. vas de formă sferică pentru anumite reacții chimice (de laborator).

blază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Blase)

1. recipient, vas mare de laborator.
2. parte a instalației de distilare în formă de recipient unde se introduce amestecul de distilat.
3. (var.) blaz.

bromoform

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bromoforme)

1. (chimie) compus organic cu formula chimică CHBr₃; lichid dens, cu miros plăcut, volatil și insolubil în apă, folosit astăzi în principal ca reactiv de laborator (dintre utilizările anterioare: ingredient în compoziția substanțelor chimice rezistente la foc, agent sedativ și antitusiv, solvent de extracție).

caserolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. casserole)

1. capsulă de porțelan cu coadă pentru topirea în laborator a substanțelor vâscoase și puțin volatile.
2. vas de bucătărie cu coadă și fund plat.
3. recipient din material plastic, pentru alimente.
4. carenajul unei elice.