Dictionar

insolubil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT insolubilis
2. FR irrésoluble; insoluble
3. EN insoluble
4. DE unlöslich
5. RU нерaстворимый
6. HU oldhatatlan
 

insolubil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insoluble, lat. insolubilis)

1. care nu este solubil.
2. (fig.) de nerezolvat.
 

insolubilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insolubilité)

1. proprietate a unei substanțe de a fi insolubilă.
 

insolubiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. insolubiliser)

1. a face o substanță să devină insolubilă.
 

aporetic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. aporétique)

1. I. care are aspectul unei aporii, de aporie.
2. relativ la o aporie.
3. care se confruntă cu o contradicție insolubilă în raționament (aporie).
4. II. adept al filozofiei scepticului Pyrrhon.
5. cel care studiază aporiile.
 

asfaltene

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asphaltènes)

1. constituenți ai asfalturilor din hidrocarburi cu greutate moleculară mare, insolubili în eter de petrol, care dau bitumului calitatea de aglomerat.
 

benzil 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzile)

1. substanță aromatică, cristalizată, galbenă, insolubilă în apă, foarte solubilă în benzen.
 

bromoform

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bromoforme)

1. (chimie) compus organic cu formula chimică CHBr3; lichid dens, cu miros plăcut, volatil și insolubil în apă, folosit astăzi în principal ca reactiv de laborator (dintre utilizările anterioare: ingredient în compoziția substanțelor chimice rezistente la foc, agent sedativ și antitusiv, solvent de extracție).
 

calomel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calomel)

1. clorură de mercur, pulbere albă, insolubilă în apă, inodoră, folosită ca purgativ și vermifug.
 

cloromicetină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chloromycétine)

1. (farmacie) pulbere albă cu gust amar, insolubilă în apă, folosită pentru a combate anumite infecții bacteriene; cloramfenicol, clorocid.