Dictionar

absint

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.
 

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
 

ambrozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia)

1. (mit.) hrană a zeilor, despre care se credea că are puterea de a păstra tinerețea veșnică.
2. plantă aromatică din familia compozeelor.
 

angelică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amgélique)

1. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și groasă la bază.
 

anis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anis, lat. anisum)

1. plantă aromatică din familia umbeliferelor, din Orient, cu flori mici, albe, conținând ulei eteric; anason, anison.
 

anisidină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisidine)

1. esență aromatică extrasă din anason, pentru a parfuma unele băuturi alcoolice.