OK
X
antitusiv, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. antitussif)
1.
(remediu)
destinat
combaterii
tusei
și
limitării
efectelor
acesteia.
bromoform
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. bromoforme)
1.
(chimie)
compus
organic
cu
formula
chimică
CHBr
3
;
lichid
dens,
cu
miros
plăcut,
volatil
și
insolubil
în
apă,
folosit
astăzi
în
principal
ca
reactiv
de
laborator
(dintre
utilizările
anterioare:
ingredient
în
compoziția
substanțelor
chimice
rezistente
la
foc,
agent
sedativ
și
antitusiv,
solvent
de
extracție).
bechic
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. béchique)
1.
care
combate
tusea
și
afecțiunile
căilor
respiratorii
inferioare;
antitusiv,
(var.)
behic.