Dictionar

Rezultate principale (Baschet):

Baschet

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. basket)

1. s. n. joc sportiv între două echipe a câte 5 jucători, în care mingea se aruncă într-un coş fixat de un stâlp pe terenul echipei adverse; baschetbal.

2. s. m. pl. încălţăminte de sport asemănătoare unor ghete de pânză cu talpă groasă.


Rezultate secundare (Baschet):

Baschetbal

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. basket-ball)

1. baschet (I).


Baschetbalist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (baschetbal + -ist)

1. jucător de baschet.


Minibaschet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. minibaschet)

1. baschet practicat de copii.


Angaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.

2. tr. a contracta un angajament.

3. a închiria ceva.

4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.

5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.

6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.

7. a apuca un anumit drum.

8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).

9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.

10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.

11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).


Balon 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballon)

1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai uşor decât aerul, la care este ataşată o nacelă.

2. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a face glume pe seama cuiva.

3. băşică de cauciuc foarte subţire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii.

4. minge (de fotbal, de baschet etc.).

5. (mar.) velă triunghiulară la ambarcaţiile de regate.

6. înveliş transparent sau translucid, etanş, care închide corpul luminos al unei lămpi electrice, al unui tub electronic etc.

7. vas de formă sferică pentru anumite reacţii chimice (de laborator).


Baschet

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. basket)

1. s. n. joc sportiv între două echipe a câte 5 jucători, în care mingea se aruncă într-un coş fixat de un stâlp pe terenul echipei adverse; baschetbal.

2. s. m. pl. încălţăminte de sport asemănătoare unor ghete de pânză cu talpă groasă.


Baschetbal

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. basket-ball)

1. baschet (I).


Baschetbalist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (baschetbal + -ist)

1. jucător de baschet.


Blocaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blocage)

1. blocare.

2. fundaţie de piatră, de bolovani la un zid, la o şosea, stradă, cale ferată etc.

3. procedeu tehnic în baschet, volei, box etc. cu scopul de a împiedica o acţiune a adversarului sau pentru a proteja o acţiune proprie.

4. întrerupere a desfăşurării unui proces sau a unei funcţii fiziologice.