velă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. vela)

1. pânză care asigură deplasarea unei ambarcații.
2. (pl.) sport, agrement practicat pe ambarcații cu vele.

caravelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caravelle, port. caravela)

1. navă rapidă, cu trei catarge și rază mare de acțiune, din sec. XV-XVI.

contramanivelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-manivelle)

1. manivelă legată rigid cu un capăt de butonul motor al roților motoare ale unei locomotive, iar cu celălalt de bara de comandă a culisei.

denivela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déniveler)

1. refl. (despre terenuri, drumuri) a-și pierde netezimea, nivelarea.
2. (despre suprafața unei ape) a-și modifica nivelul.

estavelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. estavelle)

1. orificiu carstic care funcționează alternativ ca ponor și ca izvor.

favelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. favela)

1. cartier de cocioabe în America Latină.

gravelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gravelle)

1. calcul la rinichi sau la vezica urinară.

altiplanație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altiplanation)

1. proces de nivelare a reliefului sub acțiunea alternării ciclice a înghețului și dezghețului din regiunile montane; crioplanație.

antivoal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anti-voile)

1. substanță care se adaugă unui revelator pentru a împiedica voalarea materialului fotosensibil în procesul de developare.

aplana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. aplanir)

1. a înlătura, a potoli (un conflict)2. a netezi, a nivela (un teren, fundamentul unui drum).

arc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arcus, fr. arc)

1. armă (primitivă) de aruncat săgeți.
2. tot ceea ce are forma unui arc (1).
3. (mat.) porțiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.
4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.
5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcție în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.
6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.
7. organ de mașină, din oțeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.
8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.

ariston

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ariston)

1. vechi aparat muzical care, acționat cu o manivelă, execută mecanic ariile înregistrate pe niște discuri.

atomal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Atomal, n. com.)

1. revelator fotografic pentru granulație foarte fină.