rigid, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. rigide, lat. rigidus)
Etimologie: (fr. rigide, lat. rigidus)
1. (despre corpuri) care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare; lipsit de flexibilitate; țeapăn.
2. (tehn.; despre piese, legături) fix, imobil.
3. (fig.) care nu admite abateri; sever, neînduplecat, intransigent.