OK
X
contramanifest
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (contra1- + manifest)
1.
manifest
opus
altui
manifest.
festă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. festa)
1.
păcăleală,
farsă.
festin
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. festin, it. festino)
1.
ospăț
(festiv),
banchet.
festiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. festivo, lat. festivus)
1.
de
sărbătoare;
sărbătoresc,
măreț,
somptuos.
festival
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. festival)
1.
ciclu
de
manifestări
cultural-artistice
cu
program
variat,
ocazional
sau
periodic.
festivalier, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. festivalier)
1.
I.
care
se
referă,
care
aparține
unui
festival.
2.
II.
participant
la
un
festival;
festivalist.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abazie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abasie)
1.
(med.)
tulburare
a
sistemului
nervos,
care
se
manifestă
prin
neputința
de
a
merge
normal.
abulie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aboulie)
1.
boală
psihică
manifestată
prin
pierderea
sau
slăbirea
voinței.
2.
(fig.)
inerție.
abuz
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)
1.
întrebuințare
fără
măsură
a
unui
lucru;
exces.
2.
încălcare
a
legalității;
faptă
ilegală.
3.
utilizare
greșită
a
unui
drept,
a
unei
prerogative,
a
unui
privilegiu.
4.
nedreptate
introdusă
și
fixată
prin
cutumă.
5.
(rar)
eroare
care
constă
din
exagerarea
unui
fapt,
a
unei
păreri
etc.
6.
~
de
drept
=
delict
care
constă
în
exercitarea
unui
drept
cu
nesocotirea
scopului
său
social-economic.
7.
~
de
încredere
=
infracțiune
constând
din
înșelarea
încrederii
cuiva.
8.
~
de
putere
=
infracțiune
manifestată
prin
depășirea
atribuțiilor.
9.
~ul
de
active
corporative
=
utilizarea
activelor
unei
societăți
comerciale
în
scopuri
personale.
10.
(loc.
adv.)
prin
~
=
abuziv,
exagerat.
acceptare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (accepta)
1.
acțiunea
de
a
accepta.
2.
(cont.)
consimțământ
al
întreprinderii
cumpărătoare
pentru
achitarea
furnizoare;
accept.
3.
(jur.)
manifestare
a
voinței
de
a
dobândi
un
drept,
o
moștenire,
o
ofertă.
aclamație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acclamation, lat. acclamatio)
1.
manifestare
de
simpatie,
de
aprobare
entuziastă,
a
unei
mulțimi;
ovații.