Rezultate principale (Delict):
Delict
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. delictum, fr. délict)
1. încălcare uşoară a legii penale, sancţionată cu închisoare corecţională sau amendă.
Rezultate secundare (Delict):
Cvasidelict
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quasi-délit)
1. (jur.) fapt ilicit care, comis fără intenţia de a vătăma, cauzează totuşi o daună, putând da naştere la o acţiune civilă pentru daune-interese.
2. (jur.) daune cauzate neintenționat cuiva prin imprudență sau neglijență.
Delictual, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délictuel)
1. delictuos.
Delictuos, -oasă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délictueux)
1. care constituie un delict; delictual.
Absolutoriu, -ie
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)
1. adj. care iartă un delict, un păcat etc.
2. s.n. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligaţie.
3. act de absolvire a unei şcoli.
Abuz
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Acuza
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accusare)
1. a învinui, a învinovăţi; a incrimina.
2. (jur.) a imputa cuiva un delict, o crimă.
3. a arăta, a vădi, a dovedi; a manifesta.
Atenuant, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atténuant, lat. attenuans)
1. care atenuează, care face mai puțin grav.
2. (dreptul penal) care atenuează, care diminuează gravitatea unei infracțiuni sau delict.
3. circumstanţe ~e = împrejurări care uşurează răspunderea penală a unui inculpat (antonim: circumstanță agravantă).
Braconaj
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. braconnage)
1. delict făcut de cel care braconează.
Corp
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corps, lat. corpus)
1. s. n. organismul considerat ca un tot anatomic și funcțional; trup.
3. parte principală din ceva.
4. corp de legi = culegere de legi; corpus.
5. porțiune de materie bine determinată.
6. (chim.) substanță (organică sau anorganică).
8. corp ceresc = corp natural sau artificial din spațiul cosmic; corp negru = corp capabil să absoarbă integral radiația termică incidentă, de orice lungime de undă.
9. corp delict = obiect care a servit la săvârșirea unei infracțiuni.
10. (mat.) mulțime înzestrată cu două operații (adunare și înmulțire), caracterizată prin proprietăți de asociativitate, distributivitate, precum și prin existența elementelor neutre și inverse în raport cu cele două operații.
11. corp fonetic = totalitatea sunetelor care alcătuiesc un cuvânt sau o formă gramaticală.
12. unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice.
13. totalitatea persoanelor care, prin funcție sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită.
14. corp de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de operă, operetă sau estradă; b) grup de dansatori având într-un spectacol rol similar corului de operă; corp diplomatic = totalitatea reprezentanților diplomatici străini acreditați pe lângă un stat.
15. corp electoral = totalitatea persoanelor care se bucură de drept de vot la data efectuării unor alegeri.
16. mare unitate militară în alcătuirea căreia intră mai multe divizii, brigăzi și regimente de toate armele.
17. corp de gardă = clădire sau încăpere din incinta unui obiectiv de pază ocupată de o gardă militară.
18. s. m. (med.) denumire dată unor structuri anatomice.