chart

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. chart)

1. reprezentare grafică a evoluției cursului și a cifrelor de afaceri ale unei acțiuni pe o perioadă dată.

corhart

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corharte)

1. material refractar pentru cuptoarele de sticlă.

flow-chart

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. flow-chart)

1. diagramă de programare la calculatoarele electronice.

hartă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din ngr. hártis)

1. reprezentare grafică convențională, pe un suport de carton, pânză etc., a datelor concrete sau abstracte situate pe globul terestru.
2. reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeței pământului (totală sau parțială), generalizată și micșorată conform unei anumite scări de proporție și întocmită pe baza unei proiecții cartografice.
3. (la fig.) configurația politică a unei regiuni.
4. (astron.) reprezentare pe un plan a unei porțiuni cerești sau a unui obiect ceresc (ex. hartă astronomică, zodiacală).
5. (prin anal.) plan, reprezentare schematică a unui proces, fenomen sau obiect complex.
6. ~a fusurilor orare = hartă care indică limitele reale ale fusurilor orare.
7. ~ de anomalii = hartă care indică abaterile (actuale) ale unor elemente meteorologice, față de valorile medii multianuale.
8. ~ geologică = hartă pe care este reprezentată răspândirea diferitelor formații geologice.
9. ~ hidrologică = hartă pe care sunt reprezentate repartiția proprietăților fizice și chimice și condițiile de zăcământ ale apelor subterane.
10. ~ lingvistică = hartă rezultată din cartografierea faptelor de limbă.
11. ~ sinoptică = hartă făcută din 6 în 6 ore în care se înscriu principalele elemente meteorologice.
12. ~ în relief = reprezentare topografică tridimensională.
13. ~ nautică, de navigație maritimă = hartă care oferă, pe un fundal hidrografic, informațiile necesare pentru navigația navelor de suprafață sau a submarinelor.
14. ~ genealogică = arbore genealogic.
15. ~ cromozomială = reprezentare grafică a aranjării genelor pe cromozom.
16. ~ rutieră = hartă geografică unde traseele sunt marcate cu o atenție deosebită și care servește drept ghid pentru călători.

hârțoagă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (hârtie + -oagă)

1. (depr.) hârtie scrisă, document, act vechi sau fără valoare.
2. (var.) hârțog.

hărțui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (harță + -ui)

1. tr. a necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, probleme, întrebări etc., a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa.
2. a desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea etc.
3. (reg; cu privire la câini) a întărâta, a zădărî.
4. refl. a purta discuții repetate și contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera.
5. a ~ sexual = a face avansuri unei colege sau subordonate.
6. (var.) a hârțui.

abajur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.

acid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)

1. adj. cu proprietăți acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol.

acțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. action, lat. actio)

1. desfășurare a unei activități; faptă.
2. operație militară (ofensivă sau defensivă).
3. ceea ce arată un verb.
4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.
5. efect, influență.
6. proces.
7. cerere prin care se deschide un proces.
8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăți comerciale și care dă deținătorului dividende.

admonestare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. admonesta)

1. acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; admonestație, admonițiune.
2. hârtie oficială care conține o mustrare.

aerocartografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérocartographie)

1. tehnica întocmirii planurilor și hărților topografice pe bază de aerofotograme.

aerofotogrammetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophotogrammétrie)

1. ramură a fotogrammetriei care studiază măsurarea suprafețelor terestre în vederea întocmirii hărților topografice prin fotograme aeriene.