portic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. portique, lat. porticus)

1. galerie deschisă, susținută de o colonadă, de-a lungul unei clădiri, în jurul unei grădini sau piețe.
2. instalație de gimnastică cu o serie de aparate (pârghii, prăjini etc.) pentru diferite exerciții.

criptoportic

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cryptoportique)

1. (la romani) galerie subterană boltită destinată circulației și comerțului.

semiportic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. semi-portique)

1. (constr.) aparat de ridicat, având o șină de rulare pe sol și alta fixată de o construcție.

amfiprostil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphiprostyle)

1. templu antic cu portice pe ambele laturi frontale.

arab, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arabe, lat. arabus)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat și din nordul Africii.
2. adj. care aparține arabilor; arabic (1).
3. arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane și bizantine, cu influențe ale tradiției locale, prezentând în construcții (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric și floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numerație zecimal.
4. (despre cai) care aparține unei rase originare din Pen. Arabia.
5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.

arc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arcus, fr. arc)

1. armă (primitivă) de aruncat săgeți.
2. tot ceea ce are forma unui arc (1).
3. (mat.) porțiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.
4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.
5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcție în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.
6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.
7. organ de mașină, din oțeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.
8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.

atrium/atriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. atrium)

1. curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane.
2. spațiu deschis, înconjurat uneori de coloane, la intrarea într-o bazilică.
3. (anat.) auricul.
4. spațiu gastric la spongieri, care comunică cu exteriorul prin oscul.
5. culoar care înconjură un con vulcanic secundar, îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi.

claustru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. claustrum)

1. curte interioară a unei mănăstiri, mărginită pe toate laturile de un portic acoperit, loc de plimbare, repaus și meditație.
2. lamă de substanță nervoasă, cenușie, din interiorul creierului.

dipter, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diptère/s/, lat. diptera)

1. adj. (despre edificii antice) cu portic înconjurat de două șiruri de coloane.
2. (despre insecte) cu două aripi și cu aparatul bucal adaptat pentru supt.
3. s. n. pl. ordin de insecte, muștele și țânțarii, cu o singură pereche de aripi membranoase și o pereche de balansiere, servind pentru echilibru în timpul zborului.