Dictionar

abate (1)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abații.
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu starețul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
3. preot, cleric la catolici.
4. prior.
 

abatesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbadessa, lat. abbatissa)

1. maică superioară a unei abații sau a unei mănăstiri de femei.
 

cartular

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cartulaire, lat. chartularium)

1. culegere de titluri (scrieri) referitoare la drepturile unei mănăstiri sau biserici.
 

chiostro

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. chiostro)

1. curte cu colonade a unei mănăstiri.
2. loc închis cu ziduri.
 

claustru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. claustrum)

1. curte interioară a unei mănăstiri, mărginită pe toate laturile de un portic acoperit, loc de plimbare, repaus și meditație.
2. lamă de substanță nervoasă, cenușie, din interiorul creierului.
 

convent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. convent, lat. conventus)

1. consiliu al unei mănăstiri, al unui ordin călugăresc.
2. for suprem în biserica protestantă, format din clerici și laici.
3. adunare generală a francmasonilor.