abate (1)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abații.
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu starețul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
3. preot, cleric la catolici.
4. prior.

canonic 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. canonico, lat. canonicus)

1. preot catolic din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale.

discretoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. discretorium, fr. discrétoire)

1. adunare de clerici, consiliul superiorului unei mănăstiri catolice.

ierarhic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hiérarchique)

1. conform ierarhiei, pe baza unei ierarhii; care se stabilește după o ierarhie, o clasificare.
2. care se referă la ierarh.
3. putere ~ă = dreptul superiorului de a da ordine unui subordonat, chiar și în absența unei dispoziții legale sau reglementare.

raport

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rapport)

1. legătură între obiecte, fenomene, noțiuni etc.
2. (pl.) relație între două valori.
3. (mat.) câtul a două mărimi de același fel.
4. (gram.) relație stabilită între cuvinte, construcții și propoziții.
5. câștig.
6. casă de ~ = casă construită pentru a fi închiriată și a aduce astfel beneficii.
7. dare de seamă, făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., o relatare asupra unei activități.
8. scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său.