Dictionar

Rezultate secundare (Prior.):

Prior 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. priore, lat. prior)

1. s. m. titlul unui înalt magistrat în vechile oraşe-republici italiene (Florenţa, Roma etc.).

2. adj. inv. cel dintâi.


Prior 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. prior, germ. Prior)

1. superior al unei mănăstiri sau congregaţii de călugări catolici.


Priorat

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. prioratus, germ. Priorat)

1. funcţia, demnitatea de prior2; timpul cât durează.


Prioritar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prioritaire)

1. care are sau trebuie aibă prioritate.


Prioritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. priorité)

1. întâietate; precădere, primordialitate.

2. (jur.) preferinţă.


Prioritate; întâietate

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT prioritas

2. FR priorité

3. EN priority

4. DE Priorität; Vorrang; Vorrecht; Vorzug

5. RU приоритет; первенство

6. HU prioritás, elsőbbség


Abate 1

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abaţii.

2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).

3. preot, cleric la catolici.

4. prior.


Agrarianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrarianisme)

1. orientare în gândirea economică care acordă prioritate dezvoltării agriculturii.


A priori

Parte de vorbire: loc. adj. și adv.
Origine: (lat. a priori, din ceea ce precedă)

1. şi adv. (în mod) aprioric.


Aprioritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apriorité)

1. caracter aprioric.


Arbaletrier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbalétrier)

1. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă.

2. s. n. grindă care serveşte la susţinerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiş.


Expresionism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expressionnisme)

1. curent artistic și literar modern, apărut în Germania la începutul sec. XX, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional.

2. orice formă de artă care vizează intensitatea expresiei.

3. stil de arhitectură care acordă prioritate expresiei prin stilizări (exagerate).