prior 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. priore, lat. prior)

1. s. m. titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.).
2. adj. inv. cel dintâi.

prior 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. prior, germ. Prior)

1. superior al unei mănăstiri sau congregații de călugări catolici.

priorat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. prioratus, germ. Priorat)

1. funcția, demnitatea de prior2; timpul cât durează.

prioritar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prioritaire)

1. care are sau trebuie să aibă prioritate.

prioritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. priorité)

1. însușire de a fi primul într-o succesiune temporală; anterioritate, întâietate.
2. importanță primordială pe care o are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva în raport cu altcineva sau cu altceva; precădere, primordialitate.
3. dreptul de a face ceva înaintea altora; avantaj special de care se bucură cineva sau ceva; (jur.) preferință.
4. (circulație) dreptul de a trece înaintea altora.
5. (circulație) ~ de dreapta = regulă de circulație care impune șoferului care vine din stânga să cedeze trecerea celui care vine din dreapta.

prioritate; întâietate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT prioritas
2. FR priorité
3. EN priority
4. DE Priorität; Vorrang; Vorrecht; Vorzug
5. RU приоритет; первенство
6. HU prioritás, elsőbbség

abate (1)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abații.
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu starețul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
3. preot, cleric la catolici.
4. prior.

agrarianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrarianisme)

1. orientare în gândirea economică care acordă prioritate dezvoltării agriculturii.

anterioritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antériorité)

1. însușirea de a fi anterior; prioritate de timp; precedență.
2. (anton.) posterioritate.

a priori

Parte de vorbire:  loc. adj., loc. adv.  
Etimologie: (lat. a priori „din ceea ce precedă”)

1. bazat pe un punct de vedere fără experiență, fără cunoașterea subiectului; la prima vedere; (în mod) aprioric.
2. (antonim) a posteriori.

aprioric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. apriorisch)

1. bazat pe ipoteză și teorie mai degrabă, decât pe experiment sau dovezi empirice; a priori.
2. (despre cunoștințe) care nu provine din experiență; anterior oricărei experiențe, bazat exclusiv pe rațiune.

aprioritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apriorité)

1. caracter aprioric al unei construcții logice.
2. caracter aprioric al unui raționament, bazat pe prejudecăți.