stângaci
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (stâng + suf. -aci)
Etimologie: (stâng + suf. -aci)
1. (despre oameni; adesea substantivat) care lucrează, scrie etc. mai bine cu mâna stângă decât cu cea dreaptă.
2. (despre manifestări ale oamenilor) care arată, trădează stângăcie.
3. fig. lipsit de îndemânare, de abilitate; lipsit de siguranță, de suplețe în mișcări, în exprimare, în gândire.
4. (și adverbial) care este lipsit de îndemânare în ceea ce face; neîndemânatic.