Dictionar

a posteriori

Parte de vorbire:  loc. adv., adj. inv.  
Etimologie: (lat. a posteriori, din ceea ce urmează)

1. loc. adv. pornind de la datele experienței.
2. adj. inv. (despre raționamente, cunoștințe) care provine numai din experiență.
 

posterioritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. postériorité)

1. calitatea de a fi posterior, faptul de a fi posterior (în timp).
2. (anton.) anterioritate.
 

anterioritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antériorité)

1. însușirea de a fi anterior; prioritate de timp; precedență.
2. (anton.) posterioritate.
 

a priori

Parte de vorbire:  loc. adj., loc. adv.  
Etimologie: (lat. a priori „din ceea ce precedă”)

1. bazat pe un punct de vedere fără experiență, fără cunoașterea subiectului; la prima vedere; (în mod) aprioric.
2. (antonim) a posteriori.
 

molet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mollet)

1. inflamație a membranei sinoviale de la încheietura de jos a picioarelor unui cal.
2. (anat.) denumire a mușchilor posteriori ai gambei.
 

secessionism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sécessionnisme)

1. curent artistic austriac de la începutul secolului al XX-lea care, prin convenție și a posteriori, este atașat de Art Nouveau și Jugendstil; mișcarea secessionistă vieneză.
 

profilaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. profilage)

1. (psihologie) stabilirea a posteriori, plecând de la indicii legate de un act sau comportament, a unui profil psihosociologic de personalitate compatibil cu actul sau comportamentul în cauză.
2. știința criminalistică de a construi o schiță a caracteristicilor individuale ale unei persoane.