Dictionar

adamit, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adamite)

1. membru al unei secte care pretinde că găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând că imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.
 

arginază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arginase)

1. enzimă solubilă în cantitate mare în ficatul mamiferelor.
 

ateriza

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. atterrir)

1. (despre aeronave) a reveni pe pământ, după zbor.
2. (despre nave) a lua contact vizual cu uscatul, venind dinspre larg.
3. (sport) a lua contact cu solul după o săritură.
 

avocațial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (avocat + -ial)

1. referitor la avocatură; de avocat, specific avocatului; avocățesc, avocațional.
 

bilă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bile)

1. produs de secreție al ficatului, cu rol fiziologic în digestie; fiere.
 

biligeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. biligenèse)

1. (med.) proces de producere a bilei, la nivelul ficatului sau al pigmenților biliari; bilogeneză.