arimaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. arrimage)

1. acțiunea de a arima; arimare.
2. aranjare și fixare a încărcăturii unei nave (sau aeronave) pentru obținerea echilibrării necesare.
3. (antonim) dezamarare.

ateriza

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. atterrir)

1. (despre aeronave) a reveni pe pământ, după zbor.
2. (despre nave) a lua contact vizual cu uscatul, venind dinspre larg.
3. (sport) a lua contact cu solul după o săritură.

decola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décoller)

1. a dezlipi, a desprinde.
2. (despre aeronave) a se desprinde de sol sau de apă și a-și lua zborul.
3. (fam.) a se dezlipi; a pleca.

derivometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dérivomètre)

1. (navigație) instrument utilizat în marină (sau aviație) pentru a măsura deriva unei ambarcațiuni (sau aeronave) în raport cu un punct de referință; aparat pentru măsurarea unghiului de derivă.

naviga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it., lat. navigare, fr. naviguer)

1. a călători (cu o navă).
2. (despre nave) a se deplasa pe apă.
3. (despre aeronave) a zbura.

vira

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. virer)

1. intr. (despre vehicule, nave, aeronave) a-și schimba direcția.
2. (despre vânt) a gira în sensul acelor unui ceasornic.
3. (mar.) a trage la bord o parâmă, lanțul ancorei; a ridica o greutate.
4. tr. (cont.) a face un virament.
5. (despre culori) a trece la altă culoare (sub acțiunea unui reactiv).
6. (fot.) a schimba culoarea unui pozitiv cu ajutorul unui reactiv.
7. (fig.) a-și schimba nuanța.