Dictionar

lături

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lături)

1. a spăla (prost) rufele.
 

adiacent; învecinat; așezat alături

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT adjacens
2. FR environnant; avoisinant; adjacent
3. EN adjacent; neighbouring
4. DE benachbart; umliegend; angrenzend
5. RU смежный; прилежaщий
6. HU szomszédos; határos; környékbeli
 

dârlături

Parte de vorbire:  s.f. pl. (Transilv.)  
Etimologie: (necunoscută)

1. câlți rămași pe pieptene după ce s-a scos fuiorul.
 

abordaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.
 

acalazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.
 

acumbent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. acumbent, lat. accumbens)

1. (bot.) situat de-a lungul sau alături de un alt organ; așezat perpendicular pe planul de simetrie al cotiledoanelor.
 

adiacent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. adiacens, it. adiacente)

1. alăturat, așezat alături, învecinat, continuu.
2. (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au același vârf și o latură comună.
 

amfiprostil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphiprostyle)

1. templu antic cu portice pe ambele laturi frontale.
 

anticentru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticentre)

1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.
2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.
3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.