arc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arcus, fr. arc)

1. armă (primitivă) de aruncat săgeți.
2. tot ceea ce are forma unui arc (1).
3. (mat.) porțiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.
4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.
5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcție în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.
6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.
7. organ de mașină, din oțeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.
8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.

asindeton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. asyndetus, asyndeton, fr. asyndète)

1. absența legăturii gramaticale între mai mulți termeni sau mai multe propoziții (ex. „an bun, an rău”).
2. figură retorică constând în îndepărtarea conjuncțiilor și adverbelor dintr-o frază (ex. „am venit, am văzut, am cucerit”).
3. (var.) asindet.
4. (antonime) polisindet, polisindeton.

cuantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quantique)

1. referitor la cuantă.
2. număr ~ = fiecare dintre cele patru numere care definesc starea electronilor unui atom; mecanică ~ă (și s. f.) = ramură a fizicii teoretice care studiază legile mișcării la scară (sub)atomică; chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază natura legăturii chimice și mecanismele de reacție pe baza legilor și principiilor mecanicii cuantice.

desmoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. desmolyse)

1. ruptură a legăturii dintre diferitele elemente ale unei molecule simple.

jac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. jack)

1. dispozitiv în centralele telefonice care permite, prin intermediul unei fișe, stabilirea legăturii între două linii.
2. dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane sau casetofoane.

teozofie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. théosophie)

1. doctrină filozofico-religioasă care susține ideea cunoașterii nemijlocite a divinității pe calea legăturii cu lumea transcendentală.