nivela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. niveler)

1. a aduce (un teren etc.) la același nivel; a netezi.
2. (fig.) a pune pe același plan, a egaliza.

nivelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nivelle)

1. instrument pentru verificarea orizontalității unei piese, mașini, instalații, a verticalității unui perete în curs de construcție.
2. (geol.) instrument pentru măsurarea directă, pe teren, a diferențelor de înălțime între două puncte.

contramanivelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-manivelle)

1. manivelă legată rigid cu un capăt de butonul motor al roților motoare ale unei locomotive, iar cu celălalt de bara de comandă a culisei.

denivela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déniveler)

1. refl. (despre terenuri, drumuri) a-și pierde netezimea, nivelarea.
2. (despre suprafața unei ape) a-și modifica nivelul.

manivelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manivelle)

1. pârghie îndoită în unghi drept, care servește la mânuirea unui mecanism, la transformarea unei mișcări de rotație într-o mișcare rectilinie etc.

nivelator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nivelateur)

1. adj. care nivelează.
2. s. n. parte a unui buldozer, folosită la operațiile de nivelare.
3. unealtă, mașină agricolă pentru nivelarea solului.

altiplanație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altiplanation)

1. proces de nivelare a reliefului sub acțiunea alternării ciclice a înghețului și dezghețului din regiunile montane; crioplanație.

aplana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. aplanir)

1. a înlătura, a potoli (un conflict)2. a netezi, a nivela (un teren, fundamentul unui drum).

arc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arcus, fr. arc)

1. armă (primitivă) de aruncat săgeți.
2. tot ceea ce are forma unui arc (1).
3. (mat.) porțiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.
4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.
5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcție în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.
6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.
7. organ de mașină, din oțeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.
8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.

ariston

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ariston)

1. vechi aparat muzical care, acționat cu o manivelă, execută mecanic ariile înregistrate pe niște discuri.

autogreder

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + greder)

1. mașină rutieră grea cu o lamă lungă folosită mai ales pentru nivelări; greder autopropulsat.

buciardaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bouchardage)

1. prelucrare sau lucrare realizată cu buciarda, ciocanul de nivelare folosit de pietrar; buciardare.