Dictionar

elice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hélice)

1. curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con.
2. organ rotitor din două sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune în mișcare un avion, un vapor etc.
 

aerosanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. aerosani)

1. sanie metalică, cu un motor și o elice amplasate în spate.
 

autogir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autogire)

1. aeronavă cu o elice care se rotește în jurul unui ax vertical, permițând decolorarea și aterizarea în plan vertical.
 

avion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avion)

1. aeronavă mai grea decât aerul, susținută de aripi și propulsată de motoare cu elice sau reactoare; aeroplan.
 

bechie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. béquille)

1. dispozitiv pe care se sprijină coada avionului.
2. apărătoare metalică a elicei unei ambarcații.
3. proptea care împiedică răsturnarea unei nave naufragiate.
 

begard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bégard)

1. membru al societăților mistice care se formau în sec. XIII în scopul atingerii perfecțiunii evanghelice.
 

bipal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bipale)

1. (despre elice) cu două pale.