Dictionar

PALE-, PALEO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. palé/o/-, cf. gr. palaios)

1. „vechi, preistoric”.
 

paleal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. palléal)

1. referitor la paliu1 (3).
2. cavitate = cavitate în manta, care conține organele respiratorii ale moluștelor.
 

paleantrop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Paläanthropus, lat. palaeoanthropus)

1. om fosil din pleistocenul mediu; omul din Neandertal.
 

palearctic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. paléarctique)

1. din regiunea de nord a „lumii vechi”; paleoarctic.
 

paleat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. palé)

1. (herald.; despre un scut, o figură) divizat vertical într-un număr par de părți egale.
 

palee 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. palée)

1. element de susținere a grinzilor principale ale unui pod de lemn.
 
 

abreviator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.
 
 

acheulean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acheuléen)

1. (din) ultimul subetaj al paleoliticului inferior.
 

anizogin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anisogyne)

1. (despre flori) cu mai multe carpele decât sepale.