OK
X
PALE-, PALEO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. palé/o/-, cf. gr. palaios)
1.
„vechi,
preistoric”.
paleal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. palléal)
1.
referitor
la
paliu1
(3).
2.
cavitate
~ă
=
cavitate
în
manta,
care
conține
organele
respiratorii
ale
moluștelor.
paleantrop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Paläanthropus, lat. palaeoanthropus)
1.
om
fosil
din
pleistocenul
mediu;
omul
din
Neandertal.
palearctic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. paléarctique)
1.
din
regiunea
de
nord
a
„lumii
vechi”;
paleoarctic.
paleat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. palé)
1.
(herald.;
despre
un
scut,
o
figură)
divizat
vertical
într-un
număr
par
de
părți
egale.
palee 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. palée)
1.
element
de
susținere
a
grinzilor
principale
ale
unui
pod
de
lemn.
abbevilian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. abbevillien)
1.
(din)
subetajul
mijlociu
al
paleoliticului
inferior;
chelean.
2.
I.
legat
de
localitatea
franceză
Abbeville.
3.
(preist.)
califică
un
tip
de
cultură
aparținând
paleoliticului
inferior,
descoperită
în
depozitele
cuaternare
de
la
Abbeville;
care
este
specific
abbevilianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
4.
(geol.)
care
se
referă
la
perioada
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
5.
II.
(geol.)
perioadă
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
abreviator
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)
1.
cel
care
abreviază
scrierile
unui
autor.
2.
autor
al
versiunii
scurte
a
unei
lucrări
literare.
3.
funcționar
al
cancelariei
papale
însărcinat
cu
redactarea
minutelor.
acerateriu
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (lat. aceratherium)
1.
(paleontologie)
gen
de
mamifere
vertebrate,
strămoș
fosil
al
rinocerului;
mamifer
fosil
asemănător
cu
rinocerul.
2.
(var.)
aceratherium.
acheulean, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acheuléen)
1.
(din)
ultimul
subetaj
al
paleoliticului
inferior.
anizogin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anisogyne)
1.
(despre
flori)
cu
mai
multe
carpele
decât
sepale.
anterotor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antérotor)
1.
rotor
cu
palete
elicoidale
dispus
în
fața
rotorului
propriu-zis
al
unui
compresor
centrifug
cu
palete
radiale,
care
antrenează
fluidul.