OK
X
anterotor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antérotor)
1.
rotor
cu
palete
elicoidale
dispus
în
fața
rotorului
propriu-zis
al
unui
compresor
centrifug
cu
palete
radiale,
care
antrenează
fluidul.
aureolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. auréole, lat. aureola)
1.
cerc
luminos
cu
care
pictorii
înconjură
capetele
unor
personaje,
în
special
ale
sfinților;
nimb.
2.
halo
în
jurul
unui
astru,
al
unei
efigii,
pe
o
fotografie
etc.
3.
zonă
luminoasă
care
înconjură
flacăra
propriu-zisă.
4.
fenomen
de
iluminare
parazită,
sub
formă
de
inele
concentrice,
în
jurul
punctelor
luminoase
de
pe
ecranul
tubului
cinescop.
5.
efect
nedorit
de
zonă
luminoasă
pe
mărcile
poștale
litografiate.
6.
(fig.)
glorie,
faimă;
aură
(1).
credență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. credenza, germ. Kredenz)
1.
mobilă
din
evul
mediu
formată
dintr-un
corp
așezat
deasupra
bufetului
propriu-zis
sau
pe
montanți
sculptați.
2.
măsuță,
policioară
pentru
vase;
bufet
pentru
servirea
gustării
înainte
de
masă.
echivalență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. équivalence)
1.
însușire
a
tot
ceea
ce
este
echivalent;
egalitate
de
valoare,
de
semnificație
etc.
2.
(log.)
relație
între
două
enunțuri
sau
judecăți
care
sunt
adevărate
sau
false
împreună.
3.
(mat.)
relație
simetrică,
reflexivă
și
tranzitivă
între
elementele
unei
mulțimi.
4.
simptom
care
substituie
un
altul
obișnuit
pentru
o
anumită
boală.
5.
manifestare
patologică
la
epileptici,
care
înlocuiește
crizele
propriu-zise.
grund
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Grund)
1.
primul
strat
de
material
care
se
aplică
pe
suprafața
unui
corp
sau
a
unei
piese
ce
urmează
a
fi
vopsite.
2.
strat
de
vopsea
albă
care
se
întinde
pe
o
pânză
înainte
de
a
o
picta.
3.
strat
de
mortar
aplicat
direct
pe
zidărie,
peste
care
se
aplică
tencuiala
propriu-zisă.
magie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. magie, lat. magia)
1.
complex
de
practici
prin
care
se
consideră
posibilă
acționarea
asupra
realității
înconjurătoare
cu
ajutorul
forțelor
supranaturale;
vrăjitorie.
2.
~
neagră
=
magie
propriu-zisă
care
apelează
la
puterea
demonilor;
~
albă
=
arta
de
a
produce
fenomene
naturale
care
par
miraculoase.
3.
(fig.)
putere
de
atracție,
de
fascinare;
farmec,
seducție.