magie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. magie, lat. magia)
Etimologie: (fr. magie, lat. magia)
1. complex de practici prin care se consideră posibilă acționarea asupra realității înconjurătoare cu ajutorul forțelor supranaturale; vrăjitorie.
2. ~ neagră = magie propriu-zisă care apelează la puterea demonilor; ~ albă = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase.
3. (fig.) putere de atracție, de fascinare; farmec, seducție.