OK
X
misterios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. mystérieux)
1.
(și
adv.)
tainic,
secret.
2.
ascuns;
care
face
o
taină
din
orice;
enigmatic.
misterioso
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. misterioso)
1.
(muz.)
misterios,
enigmatic,
sumbru.
arcan
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arcane, lat. arcanum)
1.
(pl.)
taină,
secret,
mister.
2.
loc
tainic,
misterios.
3.
nume
dat
ciclurilor
astrologice
de
proveniență
egipteană.
enigmatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. énigmatique)
1.
care
constituie
o
enigmă;
tainic,
misterios.
magic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. magique, lat. magicus)
1.
care
ține
de
magie;
care
se
referă
la
magie,
care
se
bazează
pe
magie;
ocult,
misterios,
tainic.
2.
baghetă
~ă
=
baghetă
de
magician,
(prin
ext.)
de
scamator.
3.
cerc
~
=
cerc
pe
care
magicianul
îl
trasează
pe
pământ
și
în
centrul
căruia
se
plasează
pentru
a
se
proteja
de
demonii
pe
care
îi
invocă.
4.
oglindă
~ă
=
oglindă
în
care
magicienii
pretind
că
fac
să
apară
oameni
îndepărtați,
evenimente,
fapte
etc.
5.
ochi
~
=
indicator
luminos
de
funcționare
a
aparatelor
de
radiorecepție.
6.
(fig.)
care
surprinde;
fermecător,
încântător;
feeric.
7.
(antonime)
banal,
normal,
natural.
mistagog
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. mystagogue)
1.
preot
din
antichitate
care
iniția
pe
cineva
în
misterele
religioase.
2.
(antic.)
persoană
care
pregătește
un
inițiat
pentru
intrarea
într-un
cult
misterios
sau
care
predă
doctrine
mistice;
hierofant.
3.
(prin
ext.)
om
înzestrat
cu
puterea
de
a
pătrunde
aspectele
ascunse
ale
realității.
misterioso
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. misterioso)
1.
(muz.)
misterios,
enigmatic,
sumbru.
ocult, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. occulte, lat. occultus)
1.
referitor
la
ocultism,
bazat
pe
ocultism;
ocultistic.
2.
științe
~e
=
pseudoștiințe
având
ca
obiect
fenomene
tainice,
inaccesibile
cunoașterii
obișnuite.
3.
ascuns;
tainic;
misterios.
4.
(adv.)
pe
ascuns,
în
taină.