Dictionar

diplomand, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Diplomand)

1. cel care își pregătește lucrarea de diplomă.
 

doctorand, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Doktorand)

1. cel care își pregătește doctoratul.
 

editor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éditeur, lat. editor)

1. s.m.f. persoană, societate care editează cărți, reviste etc.
2. persoană care pregătește publicarea unor texte, o emisiune de televiziune etc.
3. cel care efectuează editarea programelor pe un ordinator.
4. s.n. (inform.) parte a unui calculator care face editarea programelor.
 

mistagog

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. mystagogue)

1. preot din antichitate care iniția pe cineva în misterele religioase.
2. (antic.) persoană care pregătește un inițiat pentru intrarea într-un cult misterios sau care predă doctrine mistice; hierofant.
3. (prin ext.) om înzestrat cu puterea de a pătrunde aspectele ascunse ale realității.
 

pepinieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pépinière)

1. plantație de arbori destinați a fi transplantați.
2. ~ piscicolă = amenajare piscicolă destinată producerii puietului de pește.
3. (fig.) totalitatea celor care pot deveni membri ai unei organizații, profesiuni etc.; instituție, organizație care îi pregătește.
 

politehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. polytechnique)

1. care privește, care se referă la, care cuprinde mai multe științe, mai multe meserii sau arte practice.
2. institut ~ (și s.f.) = insituție de învățământ superior care pregătește specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice.
3. (var.) (înv.) politecnic.