Dictionar

doctorand, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Doktorand)

1. cel care își pregătește doctoratul.
 

magisteriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. magisterium, fr. magistère)

1. stagiu de trei ani după obținerea licenței în teologie, echivalent cu doctoratul.
2. formă de învățământ superior în Italia care conferă un titlu universitar în litere și pedagogie, valabil pentru învățământul mediu.
3. (fig.) autoritate.