aureolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auréole, lat. aureola)

1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb.
2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc.
3. zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă.
4. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.
5. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate.
6. (fig.) glorie, faimă; aură (1).

grund

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Grund)

1. primul strat de material care se aplică pe suprafața unui corp sau a unei piese ce urmează a fi vopsite.
2. strat de vopsea albă care se întinde pe o pânză înainte de a o picta.
3. strat de mortar aplicat direct pe zidărie, peste care se aplică tencuiala propriu-zisă.

magie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. magie, lat. magia)

1. complex de practici prin care se consideră posibilă acționarea asupra realității înconjurătoare cu ajutorul forțelor supranaturale; vrăjitorie.
2. ~ neagră = magie propriu-zisă care apelează la puterea demonilor; ~ albă = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase.
3. (fig.) putere de atracție, de fascinare; farmec, seducție.

outright

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. outright)

1. (fin.) operație în stabilirea condițiilor cumpărării sau vânzării în valută, inclusiv a cursului valutei, urmând ca efectuarea propriu-zisă a tranzacției să se facă ulterior.

preconcentrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pre- + concentrat)

1. produs minier îmbogățit în substanțe utile prin operații preliminare, urmate de prepararea propriu-zisă.

presesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pre-+ sesiune)

1. sesiune de examene care precedă pe cea propriu-zisă.