Dictionar

autogir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autogire)

1. aeronavă cu o elice care se rotește în jurul unui ax vertical, permițând decolorarea și aterizarea în plan vertical.
 

giravion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. giravion)

1. autogir combinat, cu echipamentul de sustentație dintr-un rotor neantrenat și o aripă de avion.
 

giroplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gyroplane)

1. autogir cu un rotor cu pale și o aripă de avion fixă.