Dictionar

combinat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. kombinat, fr. combinat)

1. complex care reunește mai multe ramuri ale industriei și în care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată etc.
2. ~ sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, săli de gimnastică etc., unde se practică diferite sporturi.
 

combinat 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. combiné)

1. format din mai multe elemente deosebite.
2. (chim.; despre corpuri) compus.
3. s. f. întrecere sportivă (de schi) din două sau trei probe.
4. ~ă alpină = probă compusă din coborâre, slalom uriaș și special; ~ă nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină și o probă de fond.
 

combinație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT combinatio
2. FR combination
3. EN combination
4. DE Kombination; Zusammenstellung
5. RU комбинaция
6. HU kombináció, összeállítás
 

combinație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. combinatio)

1. reunire, îmbinare, combinare.
2. substanță formată din două sau mai multe elemente chimice.
3. (fam.) aranjament, plan; calcul.
 

combinație nouă; neocombinație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT combinatio nova; neocombinatio
2. FR combination nouvelle
3. EN new combination
4. DE neue Kombination; Neukombination
5. RU новaя комбинaция; новокомбинaция
6. HU új kombináció, új összeállítás
 

combinațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. combinational)

1. despre sau se referă la combinație sau la procesul de combinare.
2. (electronică digitală) circuit logic ~ = circuit a cărui funcționare se referă doar la relația intrare-ieșire, descrisă de o funcție logică.
 

acvaterariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acva/riu/ + terariu)

1. combinație între un acvariu și un terariu.
 

albuminat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminate)

1. combinație a unei albumine cu oxizi metalici; metaproteină.
 

aldoximă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. aldoxime)

1. combinație organică rezultată din condensarea unei aldehide cu hidroxilamina.
 

alfabet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convențională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinațiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convențional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoștințe (necesare).
 

alifatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aliphatique)

1. (despre combinații organice saturate) format din atomi de carbon legați între ei în formă de lanț liber.
 

amoniac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammoniac)

1. gaz incolor, sufocant, cu miros înțepător, înecăcios, combinație a hidrogenului cu azotul.