Dictionar

alfabet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convențională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinațiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convențional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoștințe (necesare).
 

asemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asémie)

1. tulburare a limbajului mimic, incapacitate de a folosi semnele pentru înțelegerea și exprimarea ideilor.
 

converti

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. convertir, lat. convertere)

1. tr., refl. a-și schimba, a face pe cineva să-și schimbe o anumită părere sau convingere (religioasă).
2. tr. a schimba un lucru în altul, a preface, a transforma.
3. a preschimba însemnele bănești ale unei țări în aur sau în valută străină, potrivit cursului de schimb.
 

decan 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décan, lat. decanus)

1. regiune a cerului care face parte din semnele zodiacului.
 

developa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. développer)

1. a trata cu un reactiv chimic un material fotosensibil impresionat, pentru a face să apară clar imaginea formată la expunere.
2. a face vizibile, prin procedee speciale, semnele scrise cu cerneală simpatică.
 

ghilimele

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. guillemets)

1. semne de punctuație („” sau « ») pentru a scoate în evidență citate, titluri, vorbirea directă etc.; semnele citării.