Abiologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiologie)

1. disciplină care studiază elementele anorganice, adică elementele lipsite de viață.

---

Aciclic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)

1. aperiodic.

2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat, neverticilat.

3. (despre substanţe organice) care nu conţine nici un ciclu de atomi în molecula sa.

---

Agrogeologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrogéologie)

1. disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; știință care studiază caracteristicile fizice și chimice ale solurilor cultivate, concentrându-se pe interacțiunile dintre elementele minerale, organice și biologice prezente în sol; pedologie.

---

Albumină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albumine)

1. substanţă organică din grupul proteinelor, în compoziţia albuşului de ou, a sângelui şi a altor lichide organice.

---

Alifatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aliphatique)

1. (despre combinaţii organice saturate) format din atomi de carbon legaţi între ei în formă de lanţ liber.

---

Alotrofic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allotrophique)

1. (biol.; despre organisme) care foloseşte substanţele organice sintetizate.

2. (despre flori) cu adaptare redusă pentru primirea insectelor.

---