Dictionar

epura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. épurer)

1. a curăța de substanțele, de corpurile nefolositoare ori dăunătoare, a purifica apa, spre a o face potabilă.
2. a îndepărta dintr-o instituție, întreprindere etc. elementele necorespunzătoare; a concedia.
3. (fam.) a exclude.
4. (cu privire la fondul unei biblioteci) a îndepărta cărțile necorespunzătoare din punct de vedere științific sau politic.
 

epură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épure)

1. desen liniar care reprezintă la scară, pe unul sau mai multe planuri, proiecțiile diferitelor părți ale unei figuri cu trei dimensiuni.
 

depura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dépurer)

1. a face mai pur, a curăța, a purifica.
 

epurație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. épuration)

1. acțiunea de a epura; epurare, purificare, curățire.
2. salubrizare, purificație.
3. eliminarea membrilor nedoriți dintr-o asociație, partid etc.; excludere.
4. (var.) epurațiune.
 

epurativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épuratif)

1. de natură a epura, purificator.
 

epurator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épurateur)

1. aparat, instalație care servește la îndepărtarea impurităților dintr-un material solid sau fluid.
 

aerotanc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerotank)

1. construcție pentru epurarea biologică a apelor.
 

delesta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. délester)

1. a arunca lestul dintr-o navă, dintr-un balon etc.; a debalasta.
2. (fam.) a elibera, a epura.
 

depurativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. dépuratif)

1. (medicament) care curăță sângele, favorizând eliminarea toxinelor și a produselor de dezasimilație; depurator.
 

depurator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. dépurateur)

1. (substanță) care favorizează eliminarea toxinelor și impurităților din sânge prin urină, excreții et cetera; depurativ.
2. aparat ~ = totalitatea organelor de excreție prin care se face curățirea sângelui de toxinele din activitatea organismului.
 

depurație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dépuration)

1. acțiunea de a depura; rezultat al acestei acțiuni; depurare, (înv.) depurațiune.
2. debarasarea unui corp de impuritățile pe care le conține pentru a-l face (mai) pur; (prin general.) purificare.
3. (med.) purificare a sângelui de toxine.
 

desjuntizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după sp. desjuntar)

1. epurare a principalilor colaboratori ai fostei junte militare din Spania.