Dictionar

depura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dépurer)

1. a face mai pur, a curăța, a purifica.
 

depurație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dépuration)

1. acțiunea de a depura; rezultat al acestei acțiuni; depurare, (înv.) depurațiune.
2. debarasarea unui corp de impuritățile pe care le conține pentru a-l face (mai) pur; (prin general.) purificare.
3. (med.) purificare a sângelui de toxine.
 

depurativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. dépuratif)

1. (medicament) care curăță sângele, favorizând eliminarea toxinelor și a produselor de dezasimilație; depurator.
 

depurator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. dépurateur)

1. (substanță) care favorizează eliminarea toxinelor și impurităților din sânge prin urină, excreții et cetera; depurativ.
2. aparat ~ = totalitatea organelor de excreție prin care se face curățirea sângelui de toxinele din activitatea organismului.
 

depurativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. dépuratif)

1. (medicament) care curăță sângele, favorizând eliminarea toxinelor și a produselor de dezasimilație; depurator.
 

depurator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. dépurateur)

1. (substanță) care favorizează eliminarea toxinelor și impurităților din sânge prin urină, excreții et cetera; depurativ.
2. aparat ~ = totalitatea organelor de excreție prin care se face curățirea sângelui de toxinele din activitatea organismului.
 

depurație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dépuration)

1. acțiunea de a depura; rezultat al acestei acțiuni; depurare, (înv.) depurațiune.
2. debarasarea unui corp de impuritățile pe care le conține pentru a-l face (mai) pur; (prin general.) purificare.
3. (med.) purificare a sângelui de toxine.