Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)
1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.
4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (afina)
1. acţiunea de a afina; afinaj.
2. operaţie de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea şi rafinarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autoépuration)
1. proces de purificare naturală a unui mediu poluat de substanţe (an)organice, fără intervenţia omului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biofiltre)
1. instalaţie pentru purificarea apei poluate a canalelor cu ajutorul bacteriilor aerobe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (carbonata)
1. reacţie chimică de transformare a hidroxizilor de carbon în carbonaţi, cu participarea bioxidului de carbon.
2. operaţia de tratare cu bioxid de carbon a zemurilor la fabricarea zahărului, pentru purificare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chloruration)
1. acțiunea de a clorura și rezultatul ei; clorurare.
2. actul de clorinare (adăugare de clor în apă pentru purificarea acesteia), de transformare în clor sau combinare cu clor.