OK
X
afinaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. affinage)
1.
acțiunea
de
a
afina;
afinare.
2.
(var.)
afinagiu.
rafinaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. raffinage)
1.
acțiunea
de
a
(se)
rafina
și
rezultatul
ei;
rafinare.
2.
mulțime
de
operații
chimice
sau
fizico-chimice
prin
care
se
tratează
o
substanță,
pentru
a
o
purifica,
sau
un
amestec,
pentru
a
separa
anumite
substanțe
sau
compuși
din
componența
acestuia.
3.
tratament
al
pastei
de
hârtie
executat,
de
obicei,
cu
ajutorul
rafinoarelor
cu
piatră,
după
procesul
de
fierbere.
4.
(var.)
rafinagiu.
afinare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (afina)
1.
acțiunea
de
a
afina;
afinaj.
2.
operație
de
purificare
a
zahărului
brut,
care
precedă
decolorarea
și
rafinarea.
rafinare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rafina)
1.
acțiunea
de
a
(se)
rafina;
rafinaj.
2.
operația
de
defibrare
fină
a
pastei
din
fibre
de
lemn
pentru
a
obține
un
grad
de
măcinare
mai
ridicat.