rafinaj
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. raffinage)
Etimologie: (fr. raffinage)
1. acțiunea de a (se) rafina și rezultatul ei; rafinare.
2. mulțime de operații chimice sau fizico-chimice prin care se tratează o substanță, pentru a o purifica, sau un amestec, pentru a separa anumite substanțe sau compuși din componența acestuia.
3. tratament al pastei de hârtie executat, de obicei, cu ajutorul rafinoarelor cu piatră, după procesul de fierbere.
4. (var.) rafinagiu.