OK
X
afinaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. affinage)
1.
acțiunea
de
a
afina;
afinare.
2.
(var.)
afinagiu.
rafinaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. raffinage)
1.
acțiunea
de
a
(se)
rafina
și
rezultatul
ei;
rafinare.
2.
mulțime
de
operații
chimice
sau
fizico-chimice
prin
care
se
tratează
o
substanță,
pentru
a
o
purifica,
sau
un
amestec,
pentru
a
separa
anumite
substanțe
sau
compuși
din
componența
acestuia.
3.
tratament
al
pastei
de
hârtie
executat,
de
obicei,
cu
ajutorul
rafinoarelor
cu
piatră,
după
procesul
de
fierbere.
4.
(var.)
rafinagiu.