Dictionar

clorura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. chlorurer)

1. a combina cu clor anumiți compuși organici.
 

clorură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlorure)

1. sare a acidului clorhidric, combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică; clorid.
2. ~ de sodiu = sare de bucătărie.
 

biclorură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bichlorure)

1. (chimie) compus din doi atomi de clor.
2. (chimie) ~ de mercur = sare a acidului clorhidric cu mercurul divalent, cu formula chimică HgCl2 (cunoscută și sub denumirea de sublimat corosiv).
 

clorurare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (clorura)

1. acțiunea de a clorura și rezultatul ei; clorurație.
2. actul de clorinare, de transformare în clor sau combinare cu clor.
 

clorurație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chloruration)

1. acțiunea de a clorura și rezultatul ei; clorurare.
2. actul de clorinare (adăugare de clor în apă pentru purificarea acesteia), de transformare în clor sau combinare cu clor.
 

declorura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déchlorurer)

1. a îndepărta clorurile din unele substanțe organice.
 

hexaclorură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hexachlorure)

1. clorură care conține în formulă șase atomi de clor.
 

oxiclorură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. oxychlorure)

1. combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul.
2. ~ de carbon = fosgen.
 

alopren

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Allopren)

1. masă obținută prin saturarea cauciucului cu clor, folosit la fabricarea vopselelor antiacide; cauciuc clorurat.
 

calomel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calomel)

1. clorură de mercur, pulbere albă, insolubilă în apă, inodoră, folosită ca purgativ și vermifug.
 

calotipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calotypie)

1. vechi procedeu de fotografiere în care se folosea clorura de argint ca sensibilizator și cea de sodiu, sau iodura de potasiu pentru fixare.
 

carnalit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carnalite)

1. mineral, clorură de magneziu și potasiu.
 

cerargirit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cérargyrite)

1. clorură de argint naturală, folosită ca minereu de argint.
 

CLOR-, CLORO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. chlor/o/-, cf. gr. khloros)

1. „verde, clor, clorură”.