biclorură
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. bichlorure)
Etimologie: (fr. bichlorure)
1. (chimie) compus din doi atomi de clor.
2. (chimie) ~ de mercur = sare a acidului clorhidric cu mercurul divalent, cu formula chimică HgCl2 (cunoscută și sub denumirea de sublimat corosiv).