concedia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. congédier)

1. a scoate, a îndepărta din serviciu, dintr-o funcție etc.
2. a îngădui cuiva să se retragă; a pofti să plece.

disponibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. disponibilité)

1. însușirea, starea a ceea ce este disponibil.
2. lucru de care se poate dispune; rezervă.
3. ~ăți bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituție; ~ monetară = cash.
4. principiu de drept civil potrivit căruia părțile din proces pot dispune de dreptul invocat în fața organului de jurisdicție.
5. situație a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel.
6. a pune în ~ = a concedia dintr-o funcție, dintr-un post.
7. stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă neîngrădit.
8. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcție, de a intra în raport cu alte cuvinte.

disponibiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (disponibil + -iza)

1. a face disponibil.
2. a concedia.

ejecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. éjection, lat. eiectio)

1. acțiunea de a ejecta, de a proiecta un obiect, un corp, un fluid; ejectare.
2. (înv.) acțiunea de evacuare din corp; aruncare afară.
3. (fig.) acțiunea de a expulza, de a concedia brutal pe cineva.
4. (var. înv.) eiecție, eiecțiune, ejecțiune.

epura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. épurer)

1. a curăța de substanțele, de corpurile nefolositoare ori dăunătoare, a purifica apa, spre a o face potabilă.
2. a îndepărta dintr-o instituție, întreprindere etc. elementele necorespunzătoare; a concedia.
3. (fam.) a exclude.
4. (cu privire la fondul unei biblioteci) a îndepărta cărțile necorespunzătoare din punct de vedere științific sau politic.

licenția

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. licencier)

1. a concedia pe cineva din seviciu.

îndepărta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (în + a depărta)

1. tranz. a face să se îndepărteze.
2. a înlătura, a da la o parte; a ține departe; a elimina.
3. (obiecte) a muta mai departe (unul de altul).
4. pop. (persoane) a scoate drept pedeapsă (dintr-o funcție); a scoate din funcție pentru abateri grave; a da afară; a destitui; a elibera; a concedia.
5. fig. a ține la distanță; a distanța.
6. intranz. a se deplasa sau a se situa la o anumită distanță (de cineva sau de ceva); a se distanța.
7. refl. a se duce, a pleca din apropierea cuiva sau a ceva, a merge în altă parte.
8. a se abate, a devia.
9. ~ de subiect = a se abate de la temă.
10. fig. (despre persoane) a înceta de a mai avea concepții comune.