situa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. situer)

1. refl. a ocupa un anumit loc într-o ordine; (p. ext.) a lua o atitudine.
2. tr. a așeza într-un anumit loc.

situat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. situa)

1. (despre oameni) cu o bună situație materială; bogat, cu avere.
2. a fi bine ~ = a avea o situație materială bună, a fi bogat, a avea avere.
3. (despre locuri, localități) așezat într-o anumită poziție (față de locurile înconjurătoare).

situat; așezat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT situs; impositus
2. FR situé; placé
3. EN situated; placed
4. DE gelegen; gestellt
5. RU рaсположенный
6. HU elhelyezett, elhelyezkedő; ültet, letelepedő, leülepedett

situație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. situation, lat. situatio)

1. stare, poziție, așezare, ansamblu de împrejurări în care se află la un moment dat o persoană, o localitate, o țară, un popor etc. din punct de vedere economic, politic și social.
2. a fi la înălțimea ~i = a corespunde pe deplin unei sarcini încredințate.
3. loc, stare pe care o are cineva în viața socială.
4. stare a unei persoane în raport cu condiția sa (economică, socială etc.) sau cu interesele sale: avere.
5. ~ limită = situație excepțională, extremă, care impune hotărâri radicale.
6. dare de seamă, raport (asupra unei stări de fapt, a unui inventar etc.).

situațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. situational)

1. referitor la o anumită situație.

situaționism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. situationnisme)

1. mișcare contestatară îndreptată împotriva structurilor actuale ale societății.

situaționist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. situationniste)

1. I. legat de situaționism (mișcare anarhistă internațională care luptă împotriva structurilor actuale ale societății).
2. care aparține situaționismului sau se identifică cu această mișcare.
3. II. susținător al situaționismului.

abarticular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)

1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.

abaxial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., engl. abaxial)

1. situat în afara unui ax central.
2. (anat.) situat în afara axei unui organ.
3. (bot.) aflat pe par­tea laterală externă și opusă axei (ex. floare ~ă).

ab intestat

Parte de vorbire:  loc. adj.  
Etimologie: (lat. ab intestat)

1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absența unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor.

absidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abside, lat. absida)

1. nișă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.

absurditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. absurdité, lat. absurditas)

1. caracterul a ceea ce este absurd; situație, idee absurdă; aberație.

abuza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
4. a amăgi, a înșela.
5. a violenta, a viola.