OK
X
epură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. épure)
1.
desen
liniar
care
reprezintă
la
scară,
pe
unul
sau
mai
multe
planuri,
proiecțiile
diferitelor
părți
ale
unei
figuri
cu
trei
dimensiuni.
epura
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. épurer)
1.
a
curăța
de
substanțele,
de
corpurile
nefolositoare
ori
dăunătoare,
a
purifica
apa,
spre
a
o
face
potabilă.
2.
a
îndepărta
dintr-o
instituție,
întreprindere
etc.
elementele
necorespunzătoare;
a
concedia.
3.
(fam.)
a
exclude.
4.
(cu
privire
la
fondul
unei
biblioteci)
a
îndepărta
cărțile
necorespunzătoare
din
punct
de
vedere
științific
sau
politic.
depura
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dépurer)
1.
a
face
mai
pur,
a
curăța,
a
purifica.
epurație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. épuration)
1.
acțiunea
de
a
epura;
epurare,
purificare,
curățire.
2.
salubrizare,
purificație.
3.
eliminarea
membrilor
nedoriți
dintr-o
asociație,
partid
etc.;
excludere.
4.
(var.)
epurațiune.
epurativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. épuratif)
1.
de
natură
a
epura,
purificator.
epurator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. épurateur)
1.
aparat,
instalație
care
servește
la
îndepărtarea
impurităților
dintr-un
material
solid
sau
fluid.
aerotanc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. aerotank)
1.
construcție
pentru
epurarea
biologică
a
apelor.
delesta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. délester)
1.
a
arunca
lestul
dintr-o
navă,
dintr-un
balon
etc.;
a
debalasta.
2.
(fam.)
a
elibera,
a
epura.
depurativ, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. dépuratif)
1.
(medicament)
care
curăță
sângele,
favorizând
eliminarea
toxinelor
și
a
produselor
de
dezasimilație;
depurator.
depurator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. dépurateur)
1.
(substanță)
care
favorizează
eliminarea
toxinelor
și
impurităților
din
sânge
prin
urină,
excreții
et
cetera;
depurativ.
2.
aparat
~
=
totalitatea
organelor
de
excreție
prin
care
se
face
curățirea
sângelui
de
toxinele
din
activitatea
organismului.
depurație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dépuration)
1.
acțiunea
de
a
depura;
rezultat
al
acestei
acțiuni;
depurare,
(înv.)
depurațiune.
2.
debarasarea
unui
corp
de
impuritățile
pe
care
le
conține
pentru
a-l
face
(mai)
pur;
(prin
general.)
purificare.
3.
(med.)
purificare
a
sângelui
de
toxine.
desjuntizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după sp. desjuntar)
1.
epurare
a
principalilor
colaboratori
ai
fostei
junte
militare
din
Spania.