caldarină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. caldarina)

1. căldare de încălzire centrală, la bordul navelor.

caldarium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. caldarium)

1. încăpere de baie cu aer și apă caldă, în termele romane.
2. seră caldă.

caldeean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chaldéen)

1. (locuitor) din Caldeea.
2. (s. f.) limbă semitică vorbită în Caldeea.

caldeieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., port. caldeira)

1. depresiune în formă de căldare, de origine vulcanică.
2. circ glaciar.

căldicel, -ică

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cald + -[i]cel)

1. diminutiv al lui cald; călduț, căldișor.
2. (și adv.) (nu prea) afectuos; căldișor.

căldurică

Parte de vorbire:  s.f. (familiar)  
Etimologie: (căldură + -ică)

1. diminutiv al lui căldură; căldură (nu prea mare) plăcută.
2. (fig.) (loc. adverb.) la ~ = la adăpost.
3. (expr.) a sta la ~ = a se feri de eforturi, de muncă; a fi comod.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

actinometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. actinomètre)

1. aparat folosit în actinometrie.
2. instrument pentru măsurarea intensității căldurii razelor solare.
3. exponometru.

adiabatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adiabatique)

1. (despre fenomene fizico-chimice) care se produce fără transfer de căldură.

advecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.

aeropiezotermoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéropiésothermothérapie)

1. (med.) folosirea terapeutică a aerului cald sub presiune.

aerotermă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérotherme)

1. instalație de încălzire cu aer cald a unor încăperi mari.