OK
X
seră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. serre)
1.
încăpere
special
amenajată
pentru
adăpostirea
și
cultivarea
plantelor
care
nu
suportă
frigul.
drosera
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. drosera)
1.
plantă
insectivoră,
care
trăiește
prin
mlaștini.
insera
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. insérer, lat. inserare)
1.
a
introduce,
a
include
ca
adaos
într-un
text,
într-un
șir
de
numere,
ca
informație
într-un
ziar
sau
ca
material
în
masa
altui
material.
2.
(tehn.)
a
fixa
o
piesă
într-un
locaș
din
interiorul
altei
piese.
reinsera
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (re- + insera, cf. fr. réinsérer)
1.
a
insera
ceva
din
nou
undeva.
2.
a
asigura
o
nouă
integrare
socială
unei
persoane
cu
handicap
sau
unui
fost
deținut.
serac
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sérac)
1.
turn
de
gheață,
proeminență
rezultată
din
intersectarea
crăpăturilor
din
cuprinsul
ghețarilor.
seradela
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. serradella, fr. serradelle)
1.
plantă
din
familia
leguminoaselor,
cu
tulpina
subțire,
înaltă
și
cu
frunze
compuse.
seraf
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. serafo, germ. Seraph)
1.
(religie)
înger,
aparținând
conform
tradiției
creștine
primei
ierarhii
a
îngerilor;
serafim.
angelic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. angélique, lat. angelicus)
1.
îngeresc,
(ca)
de
înger.
2.
(fig.)
serafic,
nobil,
pur.
bal (1)
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. bal)
1.
reuniune
cu
dans
organizată
într-un
local
special
pregătit.
2.
a
deschide
~ul
=
a
face
primul
dans
pentru
a
marca
începutul
unei
serate.
caldarium
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., fr. caldarium)
1.
încăpere
de
baie
cu
aer
și
apă
caldă,
în
termele
romane.
2.
seră
caldă.
cașerare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. cacher)
1.
lipirea
unui
strat
de
hârtie,
a
unui
celuloid
etc.
pe
un
carton
pentru
a-i
da
aspect
mai
frumos;
cașerat.
cașerat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. cacher)
1.
lipire
pe
un
carton
a
unei
hârtii
de
calitate
superioară,
a
unei
coli
de
celuloid
etc.
pentru
a-i
da
un
aspect
mai
frumos;
cașerare.
caulicul
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. coulicule)
1.
tulpiniță
a
embrionului,
pe
care
sunt
inserate
cotiledoanele.