Dictionar

reuniune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réunion)

1. adunare, întrunire.
2. competiție sportivă.
3. (mat.) operație care atașează la două mulțimi date mulțimea tuturor elementelor ce aparțin cel puțin uneia dintre ele.
 

after hours

Parte de vorbire:  locuțiune substantivală  
Etimologie: (engl. after hours)

1. reuniune amicală după orele de activitate cotidiană, ca prilej de a cânta muzică în ansamblu.
 

bal (1)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bal)

1. reuniune cu dans organizată într-un local special pregătit.
2. a deschide ~ul = a face primul dans pentru a marca începutul unei serate.
 

Bundesrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bundesrat)

1. adunare legislativă în Imperiul German.
2. consiliu federal.
3. reuniune a membrilor puterii executive în Elveția.
 

cenaclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cénacle, lat. cenaculum)

1. grup de scriitori, artiști etc. cu o ideologie comună, un program estetic comun; reuniune periodică a unui asemenea grup.
 

cocteil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. cocktail)

1. băutură dintr-un amestec de lichior, conic sau vin cu zeamă de lămâie, sirop de zahăr și gheață.
2. reuniune mondenă la care se servește această băutură.
3. (fig.) ansamblu constituit dintr-un amestec de elemente diverse.
4. ~ Molotov = proiectil ofensiv constând dintr-o sticlă umplută cu un lichid exploziv.
 

conciliabul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conciliabule, lat. conciliabulum)

1. consfătuire secretă între persoane care plănuiesc ceva (nepermis).
2. reuniune a prelaților schismatici.