demimondenă
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Etimologie: (fr. demi-mondaine)
Etimologie: (fr. demi-mondaine)
1. femeie cu purtări ușuratice; cochetă.
2. (Franța, secolul XIX) femeie al cărei statut oscilează între prostituată de lux și amanta întreținută de bogați.