OK
X
proiectil
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. projectile)
1.
orice
corp
greu
care
poate
fi
aruncat
cu
forță
în
spațiu.
2.
corp
metalic
exploziv
azvârlit
de
o
armă;
glonț,
obuz
etc.
ampenaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. empennage)
1.
organ
de
stabilizare
și
de
comandă
din
planuri
fixe
și
mobile,
în
partea
din
spate
a
fuzelajului
unui
avion.
2.
aripioarele
unui
proiectil,
ale
unei
bombe
de
avion.
3.
aripa
unei
săgeți.
4.
dispozitiv
al
unei
giruete
care
indică
direcția
vântului.
arbaletă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. arbalète)
1.
armă
din
evul
mediu
constând
dintr-un
arc
montat
pe
un
suport,
care
servea
la
aruncat
săgeți
sau
proiectile;
(înv.)
arbalestră,
(înv.)
arcubalistă.
2.
armă
folosită
la
vânătoarea
sub
apă.
artilerie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. artileriia, fr. artillerie)
1.
armă
din
compunerea
forțelor
armate
cu
guri
de
foc
și
instalații
care
servesc
la
aruncarea
de
proiectile
grele
la
distanță
mare.
balistă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. balista, fr. baliste)
1.
(în
antichitate)
mașină
de
război
pentru
aruncarea
de
bolovani,
sulițe,
proiectile
etc.
asupra
dușmanului;
catapultă.
2.
balestră.
balistic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. balistique)
1.
adj.
referitor
la
balistică.
2.
curbă
~ă
=
traiectoria
unui
proiectil;
pendul
~
=
pendul
pentru
determinarea
vitezei
proiectilelor.
3.
(despre
semințe,
fructe)
diseminat
prin
expulzare.
4.
s.
f.
știință
care
studiază
mișcarea
corpurilor
grele
în
câmpuri
gravitaționale.
balistofobie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. ballistophobia)
1.
teamă
patologică
de
proiectile,
explozii.