Dictionar

adosat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adossé, lat. adossatus)

1. așezat adaxial, orientat spre axă.
2. care are spatele așezat pe ceva care servește drept sprijin; rezemat de ceva.
3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete.
4. (despre o construcție) lipită de un edificiu.
5. (despre un lucru sau construcție) rezemat de un perete, o altă construcție.
 

aerosanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. aerosani)

1. sanie metalică, cu un motor și o elice amplasate în spate.
 

ambusca

Parte de vorbire:  I. tr., refl.; II. refl.  
Etimologie: (fr. embusquer)

1. I. a (se) așeza în ambuscadă, a se ascunde pentru a aștepta inamicul.
2. II. (fam.) a rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente.
 

amigdalian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amygdalien)

1. (anat.) care ține de amigdale, referitor la amigdale.
2. (med.) celulită ~ă = infecție bacteriană a țesuturilor din jurul amigdalelor.
3. (med.) abces ~ = colecție de puroi în spatele amigdalelor.
 

ampenaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. empennage)

1. organ de stabilizare și de comandă din planuri fixe și mobile, în partea din spate a fuzelajului unui avion.
2. aripioarele unui proiectil, ale unei bombe de avion.
3. aripa unei săgeți.
4. dispozitiv al unei giruete care indică direcția vântului.
 

andosament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. endossement)

1. acțiunea de a andosa și rezultatul ei; andosare.
2. mențiune scrisă pe dosul unui cec, al unei polițe; gir.
3. mențiune, ordin care este plasat pe spatele unui cec, al unei cambii, pentru a transfera proprietatea actului respectiv unei alte persoane.